Pana nu stii sensul si rostul Evangheliei, directia in care mergi, calea cea adevarata, si daca mersul tau este spre viata, iar nu spre moarte, ramai in cercetare! Abia atunci cand ai simtit ca Dumnezeu este cu tine, atunci porneste pe calea cea dreapta cu temei: „Legea Ta cugetarea mea este!” (Psalmul 188,77). Caci multi crestini ortodocsi au inceput drumul cu Hristos, si multi si-au asumat lucrarea pocaintei; unii alegand slujirea prin casatorie, altii alergand pe calea mai pieptisa a calugarie. Numai ca unii dintre ei (chiar si dintre slujitori!), la un moment dat, au descoperit ca nu gasesc folosul lucrarii incepute si s-au apucat de alta….In loc a spori prin statornicie si rabdare in alegerea lor, precum” barbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suisuri in inima sa a pus” (Psalmul 88,6) mergand ” din putere in putere ” (Psalmul 83,8), au abandonat calea aleasa, amestecand lucrari de neamestecat, adeseori urmand” calauzelor oarbe celor orbi; si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa!”(Matei 15,14) pentru ca, in cele din urma sa sfarseasca drumul ca Iuda Iscarioteanul, in sinucidere- fie prin deznadejde, fie prin ateism sau necredinta. Iar altii, mai „tari in cerbice” (Fapte 7,51), s-au aflat chiar lucrand impotriva Duhului Sfant, pe toloaca sectelor, acolo unde invatatura comoda a tolerantei la indulcirea pacatului a facut loc tuturor celor certati cu Legea Dreptatii Dumnezeiesti, in ciuda cuvintelor Sfantului Apostol Pavel : ” Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!” (Galateni 6,14)” m-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Galateni 2,20).
Asa se mareste numarul nerecunoscatorilor de Dumnezeu, al celor ce nu stiu Legea sau o stramba, ori ( si mai usor) o leapada, schimband-o cu faradelegea. Sfintii Apostoli sunt necrutatori in aceasta privinta: ” Acestia sunt izvoare de apa si nori purtati de furtuna, carora li se pastreaza in veac, intunericul cel de nepatruns”( II Petru 2,17), ” nori fara apa, purtati de vanturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati” (Iuda 1,12). Iar Psalmistul suspina cu amaraciune; ” Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul” ( Psalmul 13,3 ), „vrednici de ghena focului” ( Matei 5,22 )fiind, pentru ca ” Duh este Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (II Timotei 3,16), caci ” nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti” (Ioan 15,16)
Parintele Calistrat, extras din Scara Duhului, pg 341-342. Editura Evanghelismos.
Tu ai credinta, iar eu am fapte... 