Ecumenismul, această erezie care reprezintă de fapt „denumirea obişnuită pentru pseudocreştinism şi pseudobiserică în Europa de Vest” – potrivit Preafericitului Părinte şi Mărturisitor Iustin Popovici, a câştigat o mare parte a clericilor şi teologilor ortodocşi care au fost duşi în ispită de mărturisirea deformată a iubirii şi a Ortodoxiei faţă de cei de altă credinţă. Politica agresivă a Vaticanului şi a Consiliului Universal al Bisericilor s-a intensificat în zilele noastre. Într-o minunată împreunălucrare cu uneltitorii „Noii Epoci” a Antihristului, ei exploatează condiţiile istorice şi sociale dificile în care se gă sesc popoarele ortodoxe şi, prin abuzuri şi ameninţări politice, încearcă să nimicească orice statornicie, să-i compromită şi să-i izoleze pe apărătorii şi mărturisitorii credinţei ortodoxe, pe păstorii adevăraţi, pentru a atrage turmele ortodoxe după păstori şi învăţători mincinoşi. Au socotit că, dacă au reuşit ca papa să fie primit de către bisericile locale din România, Grecia, Bulgaria şi Georgia, acest lucru va rodi apostazia în conştiinţa ortodocşilor. Dar ei rătăcesc într-o mare greşeală: oricât au căzut de acord şi s-au sfătuit între ei, n-au făcut decât să adauge „o mare aripă”, un impuls la puternicul vânt al credinţei şi al conştiinţei de sine ortodoxe. Aşa au crezut şi cu sinodul de la Ferrara – Florenţa, şi cu uniaţiile de după aceea, care au toate drept trăsătură de bază siluirea politică şi exploatarea sărăciei şi a necunoaşterii. Totuşi, în ciuda loviturilor, a rănilor, a tratatelor şi a semnăturilor oficiale, Biserica Ortodoxă Universală nu a fost atrasă în erezie şi în greşeală; dimpotrivă, s-a întărit şi s-a deşteptat din somn, lucru care a fost şi continuă să fie dovedit de martiri şi mărturisitori. Arianismul şi monofizitismul au fost impuse pe plan politic şi bisericesc timp de câteva decenii, iar prigonirea sfintelor icoane nu a durat mai mult de un secol. Adevărul nu moare şi nu poate fi îngropat, chiar şi atunci când este crucificat. Apărătorii „ecumenismului de rit răsăritean”, care îndeplinesc poruncile şi hotărârile fariseilor arhierei apostaţi, îş i vor da seama în curând ce înseamnă distihul din sinaxarul Sfântului Mucenic Sava: „În zadar păzeşti cavoul, paznice, Căci nu vei avea parte de mormântul vieţii veşnice.” Deja există, într-ascuns şi în tăcere, o alianţă a toată ortodoxia împotriva ecumenismului, alianţă care se întăreşte şi se consolidează. Nu va întârzia să vină şi timpul condamnării sinodice oficiale a acestuia, în aşa fel încât şi în vremurile noastre să se impună „Sinodul Ortodoxiei” prin alungarea şi anatemizarea acestei panerezii nelegiuite şi să se audă din nou: ,,Această credinţă a Apostolilor, această credinţă a Părinţilor, această credinţă a Ortodocşilor a sprijinit întreaga lume”.
Tu ai credinta, iar eu am fapte... 