De ce se indracesc oamenii?

Tulburari psihice pot aparea si ca rezultat al lucrarii duhurilor rele asupra omului. In Sfanta Scriptura se arata ca duhurile rele intra in om si ies din el ( Matei 4, 24; Marcu 1, 23; Luca 4, 35 s.a.m.d). Un exemplu deosebit de remarcabil il constituie vindecarea de catre Domnul a indracitului din ti­nutul gadarenilor. Acel nefericit isi tara zilele nu in locuinte omenesti, ci in cavourile sapate in piatra; se zbatea in convulsii, facand spume la gura si urland. Au incercat sa-l puna in lanturi, dar a rupt lanturile ca pe niste sfori. Ce boala sa fie asta?

Necredinciosii vor spune: epilepsie, tulburare nervoasa. Dar despre indracitul din tinutul gadarenilor nu se poate spune ca avea o simpla tulburare nervoasa, ceea ce se vede din faptul ca dracii izgoniti din nefericit au cerut voie de la Hristos sa intre intr-o turma de porci. Mantuitorul a ingaduit, si turma s-a aruncat de pe o rapa in mare (vezi Mate 8, 28-32). Cine i-a inecat pe porci? Nu indracitul, care statea la picioarele Domnului, ci legiunea dracilor izgoniti din el.

Ca rezultat al indracirii, sufletul devine nefiresc, el tanjeste si sufera. In Sfanta Scriptura, indracitii sunt deosebiti direct si limpede de oamenii cu boli sufletesti obisnuite. Acestea, dupa cum am aratat mai sus, se dezvolta din tulburari ale puteri­lor sufletesti, ale imaginatiei, ale ratiunii s.a.m.d.

Cand incepi sa meditezi la anumite manifestari psihopatologice ce se observa la bolnavi, fara sa vrei te pune pe ganduri esenta duhovniceasca a aparitiei lor. Eu nu afirm ca tulburarile psihice descrise mai jos sunt in mod exclusiv rezultatul posedarii sufletului de catre duhurile rele, insa, repet, cauze duhovnicesti, dupa toate aparentele, sunt implicate in ele.

Voi descrie in continuare cateva simptome si sindroame folosite in practica pentru descrierea starii sufletesti a bolnavilor:

Delirul de posesie – in bolnav traieste, dupa pa­rerea lui, un animal, o insecta, o fiinta mitologica sau inventata de bolnavul insusi, care locuieste permanent (sau, mai rar, periodic) in organism, silindu-l sa execute miscari, gesturi in pofida vo­intei sale, dirijandu-i gandurile si sentimentele;

Automatismele — aparitia de sentimente, mis­cari, ganduri, imagini s.a. in pofida vointei si do­rintei bolnavului;

Delirul de persecutie – grupa de idei delirante care se caracterizeaza prin convingerea deliranta a bolnavului ca asupra lui se actioneaza din exte­rior cu scopul de a i se cauza o vatamare morala sau fizica;

Delirul lui Cotard — este insotit de convingerea ca atat pe bolnav, cat si pe rudele si apropiatii lui ii asteapta torturi indelungi si pline de cruzime;

Coprolalia — „colorarea” sistematica a limbaju­lui cu expresii indecente, vulgare;

Suicidomania — tendinta puternica si constan­ta de sfarsire a vietii prin sinucidere.

Cel care a vazut macar o data cum se manifes­ta indracirea nu o s-o uite niciodata. Eu am vazut pentru prima data o indracita in Lavra Pesterilor din Kiev. Era o femeie de varsta mijlocie. De fie­care data cand preotul, cadind biserica, se apro­pia de locul unde statea ea, femeia scotea niste tipete salbatice, nearticulate, cazand in nesimtire. Dupa aceea, se scula incetisor, cu lacrimi pe obraji, cerandu-si iertare de la rugatori…

Mai tarziu m-am lovit de asemenea cazuri nu o data. Iata inca un exemplu. A venit la consul­tatie o femeie credincioasa, ortodoxa, trimisa la mine de parohul bisericii a carei enoriasa era. S-a aratat ca era deja pensionata pe motiv de boala psihica. Linistita, cu basmaluta, in spatele oche­larilor – ochi albastri senini… imi povestea cum se simte. Ca psihiatru, nu mi-a fost greu sa detec­tez ca avea tulburari psihice. Deodata i s-a schim­bat intreaga infatisare, a inceput sa se agite si a injurat cu glas puternic, foarte ragusit si neplacut, dupa care a spus cateva fraze ca pentru sine. Atat mie, cat si insotitorului ei ne-a fost limpede ca din ea vorbeste demonul.

Arhiepiscopul Ioan (Şahovskoi) scria:

„Păstorul ii insufla indracitului puterea de a se lupta cu du­hurile dracesti, nesupunerea fata de indemnurile lor, dispretuirea lor, sfanta ura evanghelica fata de ele si fata de pacat – fata de pacat, prin care dracii il tin de obicei pe oameni sub ascultarea lor.

Pastorul ii invata pe oameni sa nu creada in indemnurile dracesti si in clevetirile lor asupra lui Dumnezeu si asupra oamenilor, sa nu se concen­treze asupra gandurilor rele si intunecate insu­flate de draci, pe care incearca sa le bage in ini­ma si in minte. Gandurile si simtamintele nepri­mite raman «exterioare» pentru om, raman in do­meniul «calcaiului» — sub om; insuflarile dracesti primite si incuviintate devin seminte ale raului in sufletul omenesc si il leaga in mod organic de stapanirea celui viclean“.

Sfantul Luca al Crimeei :

„Tertulian, unul dintre invatatorii Bisericii din veacul al doilea, a spus urmatoarele cuvinte, ui­mitor de exacte si de profunde: «Sufletul omenesc este crestin din fire». Sufletul inseteaza de hrana duhovniceasca, de curatie si de sfintenie, el inseteaza de Hristos. Sufletul este crestin din fire si, daca nu se hraneste cu hrana duhovniceasca, se instaleaza in nefericitul de el o inanitie cronica severa. Omul infometat devine irascibil: si cei ce flamanzesc duhovniceste sunt irascibili, lesne tasnesc lacrimi de manie si suparare din ochii lor. Şi nu au tihna, si nu pot uita de necazul lor in nici un fel de distractii, fiindca sufletul lor, crestin din fire, inseteaza de hrana duhovniceas­ca, iar ei nu-i dau aceasta hrana.

Aceasta este la fel cu indracirea — intr-o masu­ra mica, slaba, dar tot indracire este, una dintre formele ei.

De ce se indracesc oamenii?

Omul traieste intr-un mediu social. Gandurile, dorintele, faptele, viziunea asupra lumii ii sunt definite intr-o masura uriasa de influenta mediu­lui care il inconjoara. Ştiti ca, daca un om sanatos se afla multa vreme langa un bolnav de tuberculoza si respira acelasi aer cu acesta, se molipseste si el. La fel ne molipsim si de la bolnavii de gripa. Asa se intampla si in viata duhovniceasca. Daca omul traieste in atmosfera multimii duhuri­lor rautatii care sunt sub ceruri, in mijlocul smintelilor, al unor exemple grave de necredinta si de dezmat, intr-o atmosfera de patimi omenesti neinfranate, daca traieste intr-o atmosfera de pros­tie si de vulgaritate, aceasta atmosfera nu are cum sa nu-i molipseasca sufletul. El respira zi de zi gcest aer otravit, unde misuna duhurile rautatii care sunt sub ceruri. Şi se molipseste nefericitul suflet, si se face el insusi locuinta a dracilor.

Şi atunci, ce sa facem? Unde sa fugim de aceas­ta atmosfera apasatoare, incarcata cu primejdii de moarte? Unde este scaparea noastra? Unde este pavaza noastra in fata dracilor, a duhurilor rauta­tii care sunt sub ceruri? La toate intrebarile grele sa cautati totdeauna raspuns in Sfanta Scriptura.

Uitati-va in psalmul 61, si acolo veti afla ras­punsul:

De la Dumnezeu vine rabdarea mea, ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu… in Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.